Titlul spune tot.

Multumiri lui Gabi pentru original.

Dupa cum v-am promis in postul anterior…

Salam va veni cand o sa gasesc o poza de calitate rezonabila. Daca aveti.. well… imi puteti trimite una.

Esti manelist?

Atunci stai jos, am o veste dura pentru tine.

Urmand exemplul lui Baselu, Gutza s-a hotarat sa se faca si el emo. Si-a infiintat o noua trupa, alaturi de Salam si Copilu` de aur - pe care ii voi emo-iza in curand > . Trupa canta manelecore si se numeste My Manelic Romance.

Fara alte intorduceri, vi-l prezint pe noul Gutza:

*drums*

Tocmai acum, dupa cateva sute de ani, s-a trezit si inteligenta sa, eu, constatand ca a primit leapsa de la Cedik … deci, poate ar fi bine sa si raspund. ^ ^ ”

1. Screenshot cu desktopul meu…

Imi permit sa nu pun unul, avand in vedere ca voi fi decapitata de persoana care apare in poza, langa mine. : )

2. Cinci lucruri care imi plac…

* nenea din poza de pe desktop

* pisoii

* muzica

* anime-urile shoujo

* ciocolata amaruie cu 85 % cacao

3. Cinci lucruri care nu imi plac…

* manelele/cocalarii.

* profa mea de istorie/spammeri - in special cei care spameaza sectiunile mele

* yaoi/yuri

* galagia fara sens [facuta de vecinii mei cu multi neuroni in minus in fiecare dimineata sub geamul meu >.<]

* idiotii care ranesc animalele [again, vecinii cu neuronul in minus]/… [nu pot gasi cuvantul suficient de expresiv] care se dau mari cunoscatori si iti calca munca in picioare fara sa aiba habar despre ce vorbesc.

Ii dau leapsa lui Renee…

As vrea sa impartasesc cu voi probabil cea mai tare duda pe care am citit-o vreodata pe un meniu. Las poza sa vorbeasca.

Inteligenta…

Le-am promis unor prieteni ca o sa fac un post in care sa-mi scriu impresiile despre aventurile noastre din jungla.

Duminica dimineata.
De data, asta asa cum promisesem, eram toti [Pink, Paty, Feather, Miki, Pustiul si cu mine] la 10 fara 5 la sosea, cu paturi, apa si mancare, gata de un drum lung, foarte lung, pe care apropo, nu-l stiam prea bine.

Am mers ce-am mers cu soarele batand in cap si cu chestii care inteapa prin adidasi pana cand trebuia sa coboram ca sa ajungem la insula. Eu ramasesm in spate cu Feather si Miki. Daca i-am vazut pe ceilalti coborand, am coborat si noi si am luat-o prin ierburi, ciulini si altea alea daunatoare picioarelor pana am ajuns langa padure.

Evident, ca se aplica mereu regula de bun simt. Ladies first.

Ajunsi langa padure, ne-am zis sa intram… Doar mai aveam putin si ajungeam la mal nu?

Am mers destul printre copaci si tufisuri ceva mai inalte decat noi… - si trebuie sa mentionez ca eu eram cea mai marunta din grup, daca nu-l punem la socoteala pe pusti - si eu am 1.70 m : ). Am ajuns acolo unde padurea se termina. Dar surpriza! Nu eram la insula si nici nu era chip sa mergi pe mal. Acolo unde se termina terenul inalt pe care era padurea, incepea Dunarea. Am zis, deci, sa mergem in continuare prin tufisuri. Mult nu mai tre` sa fie.

Am mers destul de mult contra unor tufisuri care aratau cam asa –>

Pana cand ne-am dat seama ca nu avem nicio sansa daca mai continuam sa mergem in directia aceea. Insula era departe. Prea departe ca sa mai suportam mult timp chinul plantelor in fata. Am hotarat, deci, sa ne intoarcem si cu inspiratia divina a lui Pinky, am reusit sa gasim un drum.

Am mers ce-am mers, pana cand drumul se bifurca. Pustiul are o idee geniala. Hai sa mergem prin stanga. Stie el ca pe acolo e drumul. Ok, mergem prin stanga, desi ajungesesem in situatia de a lupta cu fortele junglei pietorsaniene, tot pentru ca ascultasem indicatiile pustiului.

La inceput, era ok. Drumul parea cel bun.

Dar ulterior, drumul s-a dovedit a fi o alta teapa, pentru ca incepea sa se ingusteze din ce in ce mai mult.

Pana cand, am ajuns si acolo intr-un punct mort. Dupa ceva lupta cu cercetasul junior care era hotarat sa mearga prin tufisuri din nou, ne-am intors in punctul unde drumul se bifurca si am mers prin dreapta. Am mers o bucata de timp, pana cand… ia ghici!

Am observat ca, de fapt, ne invartisem in cerc. Practic, am ajuns de unde am plecat. Ce-am castigat? Experienta, poate, arsuri de la soare, zgarieturi pe picioare, o amintire frumoasa si un subiect pentru acest articol…

Drumul prin dreapta, a fost cel bun, desi mai aveam mult de mers si de acolo… Cum ne-am dat seama ca suntem pe drumul cel bun… Priviti…

Ajunsi in sfarsit pe malul Dunarii, ne-am uitat la ceas. Facusem mai mult de doua ore pe drum.

Ce concluzii sa tragem?

~ E de rau cand cinci persoane de 17+ se iau dupa un pusti de 10-11 ani.

~ Cand se birfuca, ia-o mereu prin dreapta.

Vorbeam cu Riku si am observat ca am citit amandoua o data gresit. Concluzia… am fost pe aceeasi lungime de unda.

Expresia ‘pe aceeasi lungime de unda‘ mi-a amintit de ceva, destul de amuzant, depinde de umorul fiecaruia. A fost o faza dura difuzata pe nu stiu ce post, apoi comentata de carcotasi.

Un manelist mimeaza. waa waaa waaaa  -  se schimonoseste apoi explica. “Wa wa, animnal mare, cu piele de soparla, care a trait in Evul Mediu”

Un alt manelist ghiceste. Hmmm… - se schimonoseste si el  - Dinozaur!

Poate pe voi nu va amuza, dar eu rad cu lacrimi cand ma gandesc la conexiunea jumatatilor de neuron.

Tu, cititorul inexistent, ai simtit vreodata ca nu mai stii cine esti. In mijlocul unei furtuni nebune si triste, toti fug in jurul tau si te lovesc - accidental sau nu - toti calca pe tine, pe pielea ta uda de ploaie si de lacrimi si de sange si pe sufletul tau, pe care tu, singur ti-l sfasiasei inainte in intrebari fara raspuns si paranoia…

Ai simtit vreodata ca te mistuie ceva la fel cum focul din semineu mistuie ultima pagina de jurnal aruncata acolo. Ai simtit vreodata ca misterul zace o patura groasa peste o mobila veche si ascunde privirii tale ceea ce ar fi mai folositor si mai bun de vazut?

Ai simtit vreodata ca un monstru in interiorul tau iti rupe fiecare organ si iti sfasie pielea din interior pe exterior si iese prin tine. Respira prin tine, mananca prin tine, exista prin tine.

Iar tu, fraier si slabit, lipsit de orice urma de vlaga, tot ce faci e sa-ti racnesti durerea in mijlocul camerei goale sperand ca macar unul dintre desenele lipite in crize pe pereti, o sa prinda viata din durerea ta si o sa vina sa te scoata din calvar.

Te uiti la ele cu ochii mari si rugatori de condamnat la moarte fara vina si le implori sa rupa hartia. Sa o sfasie cum iti sfasii si tu pielea. Tu le-ai dat forma si le vrei in viata, poate chiar hranindu-se in cu durerea ta vie. Cat se poate de vie. Le implori, le promiti si lacrimi si sange si viata si moarte si luna si cerul si pamantul cu apele si padurile lui. Le promiti universul in palma de hartie, dar raman tot reci si te privesc cu nepasare crunta.

Oglinda ti-e cel mai mare inamic. Zambeste ironic cu sange-nghetat pe buze. Te multileaza in sclipiri blonave de argint si rugina. Iti schimba pielea si ochii si nasul si buzele. Iti rade in fata, cu fata ta in palme si te intreaba de ce plangi. Te intorci spre ea si tipi si zbieri si plangi…. si ai vrea s-o spargi, numai ca nu ai viata. Prin venele tale sangele a curs de mult, acum curge numai praf. Si ai vrea sa le tai, dar nimeresti mereu pe langa.

Si esti singur si plangi si tipi intr-un tablou ce se schimba.

Cauti ajutor, dar nu e nimeni in jur si urasti si oglinda, urasti si desenele, urasti si peretii, urasti si geamul si argintul si praful si cenrneala si caramida si hartia si copacii… Urasti si aerul pe care il respiri, pentru ca il respira si oglinda. Urasti si podeaua pe care stai, pentru ca sprijina si oglinda, dar mai ales, te urasti pentru ca te reflecti in oglinda.

Pe cine sa rogi cand toti tin cu ea, de cine sa te spirjini cand toti se misca?

Dar, privind prin oglinda, se reflecta pe perete imaginea vechiului dusman, pe care il cunosti si aproape ca il iubesti acum, ca stii fete noi si poti sa faci diferenta intre uratenia lui de om mutilat de vant si ploaie si uratenia chipului dupa ce masca a fost smulsa…

Intinde-i mana, pentru ca vechiul dusman ti-e singurul prieten intr-o lume noua.

Obsesiei mele…

Obsesia e circulara,

Cu mainile de marmura alba si rece

Cand mainile-si trece

Prin mine

La fiecare gand…

Obsesia e circulara

Cu mainile de cerneala albastra

Scrijelindu-si litera maiastra

Pe mine

La fiecare rand.

Obsesiei mele.

Scuze, nu ma pot abtine.

          Esti roacker ? Nu ai cu ce sa te speli ? - Mit nefondat. Manelistii sunt ceva mai mirositori decat maimutele. cei de etnie rroma, mai ales

Te-ai saturat de hainele din piele de bancheta de personal de Cluj???
Ai dori un costum Armani? - Nu, nu mi-as dori un costum ‘Armani’, din bazar de 5 lei, multumesc frumos.
Ti-ai lua neste lantzuri anti-derapante de 24 de karetzi la gat?? Si neste piulitze pe dejte? - 24 de karetzi? Nici wiki nu stie ce-s alea karetzi, daramite, eu, roacker insimnifiant si nespalat… *sad face*
Nu-ti ajung banii pt negreala de la ochi? - Ah, ce pacat ca nu poti cumpara neuroni cu banii aia…
 Esti lezat de titlu de pletos? - Nu, nu sunt. Tu esti lezat de titlul de primata? Primata, ar fi sigur lezata, daca ar auzi…
 Partidu’ te vrea tuns?  - Pe tine sigur te vrea dupa gratii Ah, dun beh sad… O sa arati shukar cu un costum armani cu dungi.  
Nu stii sa dansezi in alt mod decat dand din cap ca o cioara electrocutata? - Ba da, facem un pogo? Nu eu o sa fiu in spital, in mod sigur.
Nu rata ocazia si fa-ti un credit la BMD: ( Banca Manelistilor Darnici ) - Ah… Ce pacat….

scz pentru rockeri nu am avut intentii ascunse, JUR - Si eu imi cer scuze pentru manelisti. Intentiile au fost evidente.